joi, 10 decembrie 2009

Oamenii legii


Nu ştiu cum vă simţiţi voi când vedeţi poliţişti pe stradă, dar eu mă cam sperii şi stau cu un nod în gât când trec pe lângă ei. Parcă îmi e frică să nu mă ia la întrebări, sau ceva de genu` (chiar dacă eu nu fac prostii şi ies afară din an în Paşti).

Azi veneam de la şcoală şi un băiat avea o pocnitoare furată de la un pici de clasa a-V-a (ce răi suntem). I-am dat bani unui băiat să cumpere un chibrit. Iese el cu chibritul şi dă foc la pocnitoare într-un părculeţ. Plec eu cu chibritul în mână (nu ştiu ce era în capul meu, că doar nu fumez, dar pur şi simplu nu vroiam să îl arunc) şi văd 2 poliţişti care stăteau şi cercetau zona cu privirea. M-am făcut şi eu mic să nu atrag atenţia. Merg eu ce merg când văd alt poliţist care se lua de un copil că avea o brichetă în mână. Cam asta am auzit din discuţia băiatului, gaborului şi părinţii băiatului:

Poliţistu`: Ce căutai cu bricheta printre blocuri?
Băiatu`: Da au mai mulţi copii...
Poliţistu`: Dar nu ai voie cu aşa ceva la vârsta ta, cred că ai şi petarde...
Tatăl: Nu are de unde să aibă dom`le!
... Când am auzit de brichetă am aruncat cutia cu chibrituri cât colo şi am trecut în pas grăbit pe lângă ei care încă se mai certau.

Mă enervează şi atunci când stai bine mersi pe bancă seara cu prietenii şi se bagă în seamă ca musca-n curu` iepii şi ne cer datele de parcă am fii criminali, sau cine ştie ce haimanale. Du-te prietene şi fă-ţi meseria, patrulează pentru ordinea publică, nu te lua de nişte amărâţi de copii.

Cam asta am avut de spus... Pentru o viaţă cât mai liniştită, evitaţi POLIŢIA! (joke)

"Te iubesc!"


Mie, cel puţin, "te iubesc!" mi se pare cea mai frumoasă expresie, dacă  se poate numi aşa.  Când ţi se spune, simţi că îţi curg prin toate vasele de sânge o bucurie şi o poftă de viaţă uriaşe. Eu nu spun foarte des "te iubesc!" pentru că nu am cui, dar când o fac mi se răspunde cu un "şi eu" flegmatic care îmi taie pofta de mâncare.

Ştiu că vi se pare că sunt prea sensibil, sau un prostănac care scrie aiureli despre iubire pe un blog de cacao, un scamator care nu are ce face şi se maimuţăreşte aici. Dar nu este aşa. Eu când zic "te iubesc!", pun suflet. La mine nu a devenit o obişnuiţă ca la alţi idioţi pupincurişti. Dar ce putem face...

Sper că nu v-am plictisit prea mult cu postul acesta scurt şi "sensibilos" şi că o să mai treceţi pe la mine. I have cookies! ^_^