Mai ştiţi melodiile pe care le ascultaţi de zeci de ori consecutiv, cele pe care vă venea să dansaţi şi să săriţi? Cele care vă relaxau şi vă faceau sa vă "simteţi" bine? La mine nu contează genul de muzică, dacă piesa sună bine, atunci o ascult cu plăcere. Cam toate melodiile care îmi par mie că sună bine sunt îndreptate spre genurile rock, pop. ROCK ON motherfucker! :)) De câteva zile ascult "Finger Eleven - Paralyzer". Ascultaţi şi voi, poate vă place!
Ah? Impresii alea alea?
duminică, 13 decembrie 2009
vineri, 11 decembrie 2009
Franceza nu explodează!
...V-am promis că mai facem video cu cartea de franceză. Deci vizionare plăcută şi comentaţi! :D
joi, 10 decembrie 2009
Oamenii legii
Nu ştiu cum vă simţiţi voi când vedeţi poliţişti pe stradă, dar eu mă cam sperii şi stau cu un nod în gât când trec pe lângă ei. Parcă îmi e frică să nu mă ia la întrebări, sau ceva de genu` (chiar dacă eu nu fac prostii şi ies afară din an în Paşti).
Azi veneam de la şcoală şi un băiat avea o pocnitoare furată de la un pici de clasa a-V-a (ce răi suntem). I-am dat bani unui băiat să cumpere un chibrit. Iese el cu chibritul şi dă foc la pocnitoare într-un părculeţ. Plec eu cu chibritul în mână (nu ştiu ce era în capul meu, că doar nu fumez, dar pur şi simplu nu vroiam să îl arunc) şi văd 2 poliţişti care stăteau şi cercetau zona cu privirea. M-am făcut şi eu mic să nu atrag atenţia. Merg eu ce merg când văd alt poliţist care se lua de un copil că avea o brichetă în mână. Cam asta am auzit din discuţia băiatului, gaborului şi părinţii băiatului:
Poliţistu`: Ce căutai cu bricheta printre blocuri?
Băiatu`: Da au mai mulţi copii...
Poliţistu`: Dar nu ai voie cu aşa ceva la vârsta ta, cred că ai şi petarde...
Tatăl: Nu are de unde să aibă dom`le!
... Când am auzit de brichetă am aruncat cutia cu chibrituri cât colo şi am trecut în pas grăbit pe lângă ei care încă se mai certau.
Mă enervează şi atunci când stai bine mersi pe bancă seara cu prietenii şi se bagă în seamă ca musca-n curu` iepii şi ne cer datele de parcă am fii criminali, sau cine ştie ce haimanale. Du-te prietene şi fă-ţi meseria, patrulează pentru ordinea publică, nu te lua de nişte amărâţi de copii.
Cam asta am avut de spus... Pentru o viaţă cât mai liniştită, evitaţi POLIŢIA! (joke)
Azi veneam de la şcoală şi un băiat avea o pocnitoare furată de la un pici de clasa a-V-a (ce răi suntem). I-am dat bani unui băiat să cumpere un chibrit. Iese el cu chibritul şi dă foc la pocnitoare într-un părculeţ. Plec eu cu chibritul în mână (nu ştiu ce era în capul meu, că doar nu fumez, dar pur şi simplu nu vroiam să îl arunc) şi văd 2 poliţişti care stăteau şi cercetau zona cu privirea. M-am făcut şi eu mic să nu atrag atenţia. Merg eu ce merg când văd alt poliţist care se lua de un copil că avea o brichetă în mână. Cam asta am auzit din discuţia băiatului, gaborului şi părinţii băiatului:
Poliţistu`: Ce căutai cu bricheta printre blocuri?
Băiatu`: Da au mai mulţi copii...
Poliţistu`: Dar nu ai voie cu aşa ceva la vârsta ta, cred că ai şi petarde...
Tatăl: Nu are de unde să aibă dom`le!
... Când am auzit de brichetă am aruncat cutia cu chibrituri cât colo şi am trecut în pas grăbit pe lângă ei care încă se mai certau.
Mă enervează şi atunci când stai bine mersi pe bancă seara cu prietenii şi se bagă în seamă ca musca-n curu` iepii şi ne cer datele de parcă am fii criminali, sau cine ştie ce haimanale. Du-te prietene şi fă-ţi meseria, patrulează pentru ordinea publică, nu te lua de nişte amărâţi de copii.
Cam asta am avut de spus... Pentru o viaţă cât mai liniştită, evitaţi POLIŢIA! (joke)
"Te iubesc!"
Mie, cel puţin, "te iubesc!" mi se pare cea mai frumoasă expresie, dacă se poate numi aşa. Când ţi se spune, simţi că îţi curg prin toate vasele de sânge o bucurie şi o poftă de viaţă uriaşe. Eu nu spun foarte des "te iubesc!" pentru că nu am cui, dar când o fac mi se răspunde cu un "şi eu" flegmatic care îmi taie pofta de mâncare.
Ştiu că vi se pare că sunt prea sensibil, sau un prostănac care scrie aiureli despre iubire pe un blog de cacao, un scamator care nu are ce face şi se maimuţăreşte aici. Dar nu este aşa. Eu când zic "te iubesc!", pun suflet. La mine nu a devenit o obişnuiţă ca la alţi idioţi pupincurişti. Dar ce putem face...
Sper că nu v-am plictisit prea mult cu postul acesta scurt şi "sensibilos" şi că o să mai treceţi pe la mine. I have cookies! ^_^
Ştiu că vi se pare că sunt prea sensibil, sau un prostănac care scrie aiureli despre iubire pe un blog de cacao, un scamator care nu are ce face şi se maimuţăreşte aici. Dar nu este aşa. Eu când zic "te iubesc!", pun suflet. La mine nu a devenit o obişnuiţă ca la alţi idioţi pupincurişti. Dar ce putem face...
Sper că nu v-am plictisit prea mult cu postul acesta scurt şi "sensibilos" şi că o să mai treceţi pe la mine. I have cookies! ^_^
marți, 8 decembrie 2009
De ce se duce ţara de râpă?
Păi eram azi la şcoală şi un amic tot râdea de un cântec... "Dansul Pinguinului" ... Cânta el ceva cu "să ţo-mping" etc. Am intrat şi eu pe YouTube acasă şi caut cântecul (pocitania de manea). Ce mama dracu`, am rămas şocat la cât de proşti pot fii unii. Cât i-a luat ăstuia să scrie rahaturile astea de versuri? Parcă-s scrise-n puşcărie la Jilava. Şi mai şi... cum să dai aşa ceva la T.V?
Minunaţi-vă!
Ehhh... v-am poluat, bruiat etc.?
Minunaţi-vă!
Ehhh... v-am poluat, bruiat etc.?
luni, 7 decembrie 2009
Din seria "Franceză"
În afara orelor la şcoală, noi mai facem şi câte ceva diferit, mai ciudat pe lângă fumat, băut... etc. Noi maltratăm cartea de Limba Franceză, pe care eu cel puţin o urăsc din adâncul sufletului. Am făcut şi câteva filmuleţe pe care o să le pun pe blog să vă amuzaţi. (Atenţie persoanelor care lucrează în învăţământ, urmează imagini tulburătoare care vă pot afecta pe termen lung!)
Sper că nu v-am şocat... TO BE CONTINUED!
Sper că nu v-am şocat... TO BE CONTINUED!
Teza
Da, mâine teză la română, materia care nu mi-a plăcut decât în clasele I-IV. Materia unde trebuie să toceşti descrieri, caracterizări, demonstraţii (parcă-i matematică), apartenenţă la genul nu ştiu care... şi o grămadă de definiţii la toate rahaturile. Chiar dacă nu îmi place, note mai mici de 7 nu am avut la teze la română. Poate profesoara este de vină că nu îmi place mie... cine ştie. Acum stau cu inima în gât, simt că îmi bate prin tot corpul, nu am învăţat nimic, dar Doamne-ajută!
Aici nici nu putem să copiem cum am făcut la matematică... Hai să vă povestesc. Deci noi la matematică avem un profesor foarte blând, indulgent, înţelegător. Poţi să faci orice la ora lui că nu se supără. Şi vine ora tezei, intrăm în clasă, el ne dă foile (subiecte de clasa a V-a, dar tot grele pentru ce ştiu eu la matematică) şi ne punem la lucru. Ne-a lăsat cu caietele, cărţile şi foile cu formule pe bancă, şi normal. Din toată teza nu ştiam decat un exerciţiu cu 2 necunoscute pe care l-am făcut, şi am aflat mai târziu că l-am greşit (noroc că l-am copiat de la un coleg). Stăteam eu şi aşteptam să îmi scrie colegu` pe ciornă rezolvările. Am scris tot ce a scris şi el + un exerciţiu din caietul unei colege, cu profesorul lângă mine bineînţeles dictându-mi din caiet. Altă colegă se ridicase din banca ei şi a venit şi se uita la mine.
Profesorul: - Dinu ce faci?
Colega: - Copiez de la colegu` domn` profesror.
Şi au început să râdă unul la altul, eu dând zor cu copiatul.
După asta a venit şi geometria. Colega din faţă făcea poze cu telefonul la figurile geometrice şi eu şi BF meu copiam de ne scăpărau mâinile. Aici povestea se repetă ca la algebră deci nu mai încarc postul de pomană.
La română nu se mai poate copia frăţioare... profesoara se plimbă prin toată clasa, ne pune să ducem ghiozdanele în spatele clasei şi pe bancă să rămână doar pixul şi o ciornă pe care o semnează.
În concluzie sper să iau 5, poate 6 cu ajutorul lu Dumnezeu. :))
Aici nici nu putem să copiem cum am făcut la matematică... Hai să vă povestesc. Deci noi la matematică avem un profesor foarte blând, indulgent, înţelegător. Poţi să faci orice la ora lui că nu se supără. Şi vine ora tezei, intrăm în clasă, el ne dă foile (subiecte de clasa a V-a, dar tot grele pentru ce ştiu eu la matematică) şi ne punem la lucru. Ne-a lăsat cu caietele, cărţile şi foile cu formule pe bancă, şi normal. Din toată teza nu ştiam decat un exerciţiu cu 2 necunoscute pe care l-am făcut, şi am aflat mai târziu că l-am greşit (noroc că l-am copiat de la un coleg). Stăteam eu şi aşteptam să îmi scrie colegu` pe ciornă rezolvările. Am scris tot ce a scris şi el + un exerciţiu din caietul unei colege, cu profesorul lângă mine bineînţeles dictându-mi din caiet. Altă colegă se ridicase din banca ei şi a venit şi se uita la mine.
Profesorul: - Dinu ce faci?
Colega: - Copiez de la colegu` domn` profesror.
Şi au început să râdă unul la altul, eu dând zor cu copiatul.
După asta a venit şi geometria. Colega din faţă făcea poze cu telefonul la figurile geometrice şi eu şi BF meu copiam de ne scăpărau mâinile. Aici povestea se repetă ca la algebră deci nu mai încarc postul de pomană.
La română nu se mai poate copia frăţioare... profesoara se plimbă prin toată clasa, ne pune să ducem ghiozdanele în spatele clasei şi pe bancă să rămână doar pixul şi o ciornă pe care o semnează.
În concluzie sper să iau 5, poate 6 cu ajutorul lu Dumnezeu. :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






